Președintele Mexicului, Sheinbaum, confirmă că Curtea Supremă a SUA a eliminat amenințarea sancțiunilor împotriva Mexicului pentru transportul de petrol către Cuba. Întrebată dacă livrările vor fi reluate — zâmbește. "Vă vom ține la curent." 👀

Secretarul Apărării al Mexicului: 80% din armele confiscate de la carteluri sunt de origine americană

"Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud" este una dintre cele mai de succes minciuni din istoria modernă. Nu exista "Coreea de Nord" sau "Coreea de Sud". Exista o singură națiune, împărțită în 45 de minute de doi colonei americani folosind o hartă National Geographic. Înainte ca un singur soldat american să debarce, coreenii își formaseră deja propriul guvern. 135 de Comitete ale Poporului în toată țara. Ofițerul american de la fața locului le-a numit "organizații democratice autentice de la firul ierbii". SUA i-au demontat în Sud, menținând în funcție poliția colonială japoneză și colaboratorii instruiți de japonezi. Sub acoperirea armatei americane, colonizatorii japonezi pur și simplu și-au schimbat steagurile. Apoi SUA au adus omul lor. Syngman Rhee a sosit cu avionul personal al lui MacArthur, cu un pașaport pe care Departamentul de Stat refuzase să-l emită. Conform propriei evaluări a CIA: era "un demagog hotărât spre o conducere autocratică" care urma să urmărească "reprimarea nemiloasă a oricărei opoziții." Guvernul militar american a interogat coreenii în 1946. 70% preferau socialismul. 14% preferau capitalismul. Pentru SUA, această voință populară era tocmai problema. Forțele lui Rhee au masacrat între 100.000 și 200.000 dintre propriii lor oameni înainte și în timpul războiului. Fotografi ai Corpului de Semnale al Armatei SUA au fost prezenți. Fotografiile au rămas clasificate timp de decenii. MacArthur a numit-o "o chestiune internă". Forțele sud-coreene au traversat în mod repetat paralela 38 în 1949. Atacuri de dimensiunea unui batalion spre nord, documentate de istoricul Departamentului de Stat John Merrill. Un incident din august 1949 a găsit trupe ROK deja poziționate la nord de linie. Alegerile din mai 1950, cu 26 de zile înainte de război, au adus 130 de independenți față de 49 de locuri Rhee. Populația l-a respins prin toate canalele disponibile. Washingtonul avea o problemă. Coreenii își doreau socialismul. Coreea reunificată în termeni coreeni a fost Coreea pierdută. Acest lucru nu putea fi permis. Așa că au pornit războiul. Generalul Forțelor Aeriene SUA, Curtis LeMay, a recunoscut ulterior: "Am incendiat fiecare oraș din Coreea de Nord... am ucis peste un milion de coreeni civili și am alungat câteva milioane din casele lor." În timp ce ardea Nordul, armata SUA a ordonat forțelor sale să mitraliere coloanele de refugiați civili sud-coreeni. "Toți civilii văzuți în această zonă trebuie considerați inamici." Nu apărau pe nimeni. Coreea de Nord a pierdut un procent mai mare din populație decât orice altă țară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ceea ce s-a întâmplat în iunie 1950 nu a fost o invazie a unei țări de către alta. Era un guvern cu rădăcini populare care se opunea unui client instalat de SUA care își masacra propriul popor și tocmai fusese repudiat la urne. Fiecare cuvânt din asta se află în arhivele americane. CIA ORE 15/48. FRUS 1945-1950. NARA RG 111. Raportul de investigație Jeju 4.3. Cablurile lui Marshall. Gura lui LeMay. Kim Il Sung a numit-o o schemă colonială în 1948. Decenii de documente americane declasificate i-au dat dreptate.